De’a v’ați ascunselea…

Ultimele luni de sarcină te-au copleşit. N-ai reuşit să dormi bine. Când încercai să o faci, micuţul tău „se plimba” prin burtă. Nu-şi găsea locul. Cu gesturi egoiste încerca să domine deja Universul tău în schimbare. Nu-l purtaseşi încă în braţe niciodată, dar cu toate acestea, lumea ta a devenit lumea lui. Totul gravita în jurul unei „burtici” agitate.

Aşteptarea devenise, în ultima vreme, apăsătoare. Şi senzaţia de piele întinsă… Trăiai cu sentimentul că burtica ta nu mai are cum să crească. Dar te-ai înşelat. A crescut copilaşul, a crescut şi burtica. Ai numărat zilele până să-l vezi pe mititel. Ţi-ai umplut casa cu jucării, pantalonaşi cu ursuleţi, căciuliţe cu urechi, scutece, biberoane.

Ai montat prematur pătuţul. Ai pus în el cea mai moale lenjerie de pat. Deja visai cu ochii deschişi. L-ai şi văzut în dormind în pătuţ, cu căpuşorul într-o parte. L-ai auzit plângând noaptea şi îţi era puţin lene să te trezeşti din somn. Poate în gând, ţi-ai bătut soţul pe umăr şi i-ai spus: „Du-te tu!”.

Tatăl lui vroia să monteze scăunelul de maşină cu două săptămâni înainte.

Făceaţi lucruri pe care înainte le vedeaţi la alţii şi vi se părea că acestea sunt la distanţă de ani lumină de voi. Prietenii voştri cu copii vi se păreau uneori ridicoli, dar curând veţi deveni ca ei. Privind în urmă, veţi râde cu poftă trezindu-vă în situaţii care până acum erau străine de voi. Privirile vi se vor întâlni şi veţi spune: „Te-ai fi gândit vreodată că noi…?”.

Eh, iată că a venit.

În limba italiană expresia pentru „a da naştere” este „dare alla luce” – „a da luminii”. Copilul a descoperit lumina şi sunteţi fericiţi.

„Fericire-i când puiul de om, vrea în braţe şi moare de somn” (Tudor Chirilă).

 

 

Categorii : Jurnal de sarcină
Etichete :