Jocul & educația

Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul.”

Tânărul cântă: „Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea.”

Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea.”

(Lucian Blaga – Trei feţe)

Acelaşi om, diferite etape de viaţă… Una dintre cele mai folosite metode de educare a unui copil este jocul. Pentru că este activitatea de bază a copilului, ne este şi cea mai la îndemână în educaţia acestuia. Jocul alungă monotonia şi plictiseala. Aduce cu sine destindere, astfel copiii sunt mult mai atenţi şi receptivi.

Prin joc, sfera cunoştinţelor se lărgeşte, cunoştinţele sunt consolidate.

Copiii au posibilitatea de a-şi demonstra spontaneitatea, inteligenţa, răbdarea, inventivitatea.

Jocul nu este întotdeauna o formă de divertisment, ci capătă valenţe educative.

Definiţii:

Jocul este mişcare.

Jocul este explorare.

Jocul este exerciţiu.

Jocul este învăţare.

Jocul este disciplinare.

Jocul este observaţie şi imitaţie.

Prin joc „copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a o cunoaşte mai bine, de a-şi lărgi orizontul de cunoaştere, de a-şi forma anumite deprinderi” (Ioan Cerghit). Prin joc sunt exersate moduri de comportament, reacţii la diferite situaţii, se formează atitudini.

Jocul are pentru copil valoarea pe care o are munca pentru adult.

Copilăria nu poate fi imaginată în afara jocului şi a râsetelor.

 

Categorii : Educație
Etichete :