Copiii prezentului și inteligența emoțională

„Inteligenţa înseamnă adaptare.” (Marin Preda)

Inteligenţa emoţională este cea care ajută în legarea relaţiilor şi în comunicare. Este capacitatea individului de a percepe şi a înţelege emoţiile celorlalţi; gestionarea emoţiilor. Prima şcoală a emoţiilor este viaţa de familie. În acest cadru copiii învaţă să îşi exprime dorinţele şi temerile.

Copiii prezentului sunt diferiţi faţă de cei din generaţiile trecute: mai violenţi, dar mai temători, mai neascultători, dar mai vulnerabili, mai trişti şi mai singuri. De ce s-au petrecut aceste schimbări? Pot fi oare învinuite cele două mari forţe care au răstălmăcit lumea: forţa economică şi cea tehnologică? Nevoiţi să lucreze mai mult ca să poată birui noile standarde de viaţă, părinţii petrec timp mai puţin cu copiii. Ca niciodată până acum, copiii „cheltuie” o bună parte din timpul pe care-l au în faţa unui monitor plătind „preţul” legării relaţiilor adevărate şi sănătoase. Relaţiile de prietenie se nasc în reţea şi mor tot în reţea.

Niciunul dintre noi nu ne mai cunoaştem vecinii, pentru că părăsim casele devreme şi le revedem târziu.

Caracteristicile de bază ale inteligenţei emoţionale se transmiteau, până acum, în mod natural de la o generaţie la alta. Jocul cu ceilalţi copii, relaţiile cu rudele apropiate, vecinii erau motorul dezvoltării acestui tip de inteligenţă.

Dacă ai născut un copil în această lume, comportamentul şi trăirile tale trebuie să fie diferite faţă de situaţia în care nu l-ai fi avut. Trebuie să îl ajuţi să îşi dezvolte aptitudinile fundamentale de viaţă; să-şi recunoască sentimentele, să şi le exprime.

„Poartă-te cu copiii tăi aşa cum ţi-ai dori să se comporte alţii cu ei.”

 

 

 

Etichete :